Cât de dăunător este aluminiul din antiperspirante

În general, oamenii emit un miros natural al corpului, care diferă în funcție de informația genetică a fiecăruia și anumiți factori, cum ar fi modul în care se alimentează .Un studiu din 2006 demonstra că persoanele care au o dietă vegetariană produc un miros mai plăcut decât cei care mănâncă carne.

„Pe suprafața pielii se găsesc două tipuri de glande sudoripare, ecrine și apocrine, iar ambele sunt mai numeroase în axilă. Aceste glande încep să se dezvolte la pubertate, astfel încât majoritatea oamenilor nu emană un miros până în jurul vârstei de 11 sau 12 ani. Glandele ecrine elimină numai apă și sare, nu au nimic de-a face cu mirosul corporal supărător, de acesta fiind responsabil glandele apocrine. Secreția acestora conține, pe lângă transpirația formată din apă și electroliți, grăsimi și proteine, ​​care ​​reacționează cu bacteriile de la suprafața pielii. Astfel, apare un miros neplăcut .
Aproximativ 1% până la 3% din populație suferă de hiperhidroză ( transpirație excesivă). Există un spectru larg de modalități de tratament, inclusiv terapii topice (deodorant și antiperspirante ) și sistemice ( glicopirolat, clonidine sau oxibutinină ), iontoforeză, injecții neuroinhibitoare cu toxină botulinică și intervenții chirurgicale (simpatectomie toracică)””, subliniază dermatologul Proca Ancuța pentru Gândul.

Antiperspirantele vă împiedică să transpirați. Ele fac acest lucru prin anumite ingrediente, cum ar fi aluminiu și zirconiu, care blochează temporar glandele sudoripare. „Numai antiperspirantele sunt capabile să influențeze activitatea glandelor sudoripare ecrine. În tratamentul hiperhidrozei (transpirație excesivă), utilizarea sărurilor de aluminiu reprezintă prima opțiune. Eficacitatea este bine documentată într-o varietate de studii. Efectele secundare includ pruritul și, uneori, dermatita de contact iritativă, care poate fi tratată simptomatic și, de obicei, nu necesită întreruperea tratamentului. Utilizatorul trebuie însă să consulte un medic înainte de a utiliza produsul dacă suferă de o boală renală. În cazul acestor persoane, excreția aluminiului din organism poate fi îngreunată datorită insuficienței renale, iar acesta se depune la nivelul oaselor și favorizează apariția osteoporozei sau osteomalaciei, sau la nivelul sistemului nervos, iar aici poate produce modificări comportamentale, neuromotorii, senzoriale sau cognitive””, adaugă specialistul.

Deoarece antiperspirantele sau deodorantele sunt aplicate în apropierea sânului și conțin ingrediente potențial dăunătoare, mai mulți cercetători au sugerat o posibilă legătură între utilizarea lor și cancerul de sân. „S-a bănuit că aluminiul ar interacționa cu receptorii de estrogeni de la nivelul glandei mamare și astfel ar duce la apariția unei tumori. Un studiu recent (2016) a demonstrat că aluminiul ar avea un efect mutagen. Cu toate acestea, nu există dovezi științifice legate de utilizarea antiperspirantelor și dezvoltarea cancerului de sân””, precizează dermatologul Proca Ancuța pentru Gândul.

Un alt subiect controversat în lumea medicală este legătura dintre aluminiu și boala Alzheimer. Unele cercetări sugererează o posibilă asociere între expunerea la aluminiu și boala Alzheimer, în timp ce altele infirmă acest fapt. „Un studiu din 2010 susține că aluminiul ar putea avea legătură cu boala Alzheimer doar în cazul unei expuneri constante și crescute, în special prin inhalare. Expunerea pulmonară prin inhalare de aluminiu în doze mari poate duce la fibroză, astm, anemie sau encefalopatie, în special la cei care se expun prin natura profesie la praful de aluminiu, oxidul de aluminiu sau bauxită.

În medie, majoritatea oamenilor ingeră aproximativ 30-50 miligrame pe zi de aluminiu din alimente. Cei care utilizează medicamente, cu sau fără prescripție medicală, cum ar fi antacidele și aspirinele tamponate, ingeră cantități mai mari, aproximativ cinci grame pe zi.

Scepticii citează astfel lipsa unor dovezi epidemiologice în deceniile de când aceste suspiciuni asupra aluminiului au fost ridicate pentru prima oară și cred că evitarea celui de-al treilea element, cel mai comun în scoarța Pământului, aluminiul, este imposibilă. Chiar dacă oamenii ar renunța la vasele de gătit din aluminiu sau la antiperspirant , metalul omniprezent ar fi în continuare în alimentele pe care le mâncăm, în apa pe care o bem, chiar și în aerul pe care îl respirăm””, mai spune dermatologul Proca Ancuța.